Medicina românească (1923)

Francisc Rainer – discurs către studenți

În pragul medicinii

Francisc I. Rainer, 1914

discurs ținut în cadrul lecției de deschidere a cursului de anatomie
1915, Facultatea de Medicină Iași*

Când am cerut acelora care prima oară au călcat pragul facultății să-mi împărtășească motivele pentru care s-au înscris la medicină, pornisem de gândul pedagogic de vă îndemna să cugetați asupra dumneavoastră. Acest îndemn de a vă formula în scris credința putea să dea contur unei gândiri nelămurite, dar sigur avea să dea un imbold simțirii dumneavoastră pentru a vă cerceta mai de aproape.

Era natural să vă gândiți asupra dificultăților ce vă așteaptă și asupra mijloacelor de a le birui, să constatați o lipsă mai mult sau mai puțin completă de orientare. Puteam să nu citesc răspunsurile, și rezultatul ar fi rămas același. Dacă dumneavoastră nu ați fi fost atunci în pagubă, nu tot ala ar fi cu mine, care nu v-aș fi cunoscut.

Ceva mai viu și mai cald s-a desprins de atâtea ori, din acele rânduri stângace, din acele sforțări de atâtea ori neîncoronate de succes în efortul de a exprima o simțire viguroasă. De multe ori v-am surprins regretul că nu puteți descrie toată simțirea dumneavoastră. Uneori acest regret era mascat de ironie. Însă ce reieșea din toate răspunsurile era dorința vie de a pune stăpănire pe ceva deosebit de ceea ce se vede în viața comună, pe ceva cu deosebire omenesc; și ca orice germene capabil de o dezvoltare nebănuită, acest lucru îți deșteaptă sentimentul de respect.

Dar se mai adaugă o reflecție: care va fi soarta acestor porniri? Și mărturisesc că, în această privință n-am putut evita un sentiment de tristețe. Sentimentele pe care ați ținut să le exprimați sunt adânc omenești; toate generațiile anterioare le-au avut. Ce au devenit aceste sentimente? N-am intenția să vă expun aceasta cu deamănuntul. Ceea ce m-ar interesa ar fi, cum s-ar putea face ca dumneavoastră să evitați aceeași soartă. În repetate rânduri am găsit în scrisul dumneavoastră cuvântul personalitate. Atâția simțiți că trebuie să căpătați una, că e vorba de un lucru prețios. Dar ce e ea și cum se poate dobândi, nimeni nu poate da seama. Firește că e greu să dai o definiție concisă și atotcuprinzătoare, monogramatică a personalității, însă personalitatea constă dintr-un fel individual de a reacționa în diverse împrejurări ale vieții. Ca orice produs natural, ea este rezultatul unor acțiuni și reacțiuni, al unor ciocniri cu realitatea lucrurilor, nu cu fantomele lor.

Cele trei legi ale lui Kandel

Eric R. Kandel (2013) – sursă

Eric Kandel este fără îndoială unul dintre cei mai importanți neurocercetători și, de asemenea, primul psihiatru american laureat al Premiului Nobel pentru Medicină sau Fiziologie (2000). Despre activitatea sa am mai scris în prima parte a articolului ”The Age of Insight. Eric R. Kandel și Neuroestetica”. La mai puțin de un an după ce fusese distins cu Premiul Nobel, Kandel a ținut un discurs absolveniților Colegiului de Medicină și Chirurgie al Universității Columbia, NY cu titlul Aspirația biologiei către un nou umanism (16 mai 2001).

În finalul acestui discurs, Eric Kandel a ținut să le prezinte tinerilor absolvenți trei principii pe care ”în spațiul modest și confidențial” al camerei sale de lucru le numește cele trei legi ale lui Kandel. Am ales sa vi le prezint în acest articol datorită faptului că valoare lor practică nu poate fi contestată și, mai mult, pot fi aplicate în orice spațiu geografic și în orice societate, deși fac referire la universitățile americane.

Ilie Th. Riga

Interesul pentru personalitățile de înaltă valoare științifică și culturală ar trebui să constituie una dintre principalele preocupări ale tinerilor. Deși reprezentanți de seamă ai științei și culturii românești, trecerea timpului și lipsa unei educații în acest sens ne îndeamnă să-i uităm pe cei care prin opera și activitatea lor ne-au lăsat o prețioasă moștenire pe care suntem datori să o cinstim.

Prof. dr. doc. Ilie Th. Riga

Prof. dr. doc. Ilie Th. Riga (1908-1977)

”Om de mare cultură, de formațiune enciclopedică, creator de școală natională anatomico-chirurgicală, prof. dr. doc. Ilie Th. Riga a fost o personalitate complexă, cu un impact covârșitor în științele medicale din România. Cel mai complet chirurg și anatomist totodată, în medicina umană și veterinară, clinică și experimentală, profesor universitar și cercetător știintific, teoretician cu un deosebit talent oratoric și practician desăvârșit, profesorul Riga a devenit o personalitate unicat in medicina romanească. Și-a intrecut chiar și maestrul, pe profesorul Rainer, a cărui operă – în semn de inaltă prețuire – a tipărit-o, continuat-o, dezvoltat-o și desăvârșit-o.”

Muzeul de Embriologie și Anatomie

Muzeul de Embriologie și Anatomie din cadrul UMF ”Carol Davila” București este unul dintre cele mai bogate din Europa, însă trebuie spus de la început că acesta are doar scop didactic și științific, putând fi vizitat exclusiv de studenți și medici.

Aici sunt expuse peste 1000 de piese cu o valoare științifică inestimabilă, printre care teza de doctorat a lui George Emil Palade, laureat al premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în 1974, („Tubul urinifer al delfinului. Studiu de morfologie şi fiziologie comparativă”) este unul dintre cele mai importante exponate.

Student la medicină

Au trecut trei săptămâni de când sunt student. În toată această perioadă am încercat să scriu primele mele impresii ca student la medicină, însă încă de la început am fost cuprins de o ciudată stare de entuziasm. Mi-a fost teamă la un moment dat că esența articolului se va pierde sub influența stării mele fiind înlocuită, eventual, de aspecte fără prea mare importanță, însă apoi mi-am dat seama că tocmai modul în care văd eu ceea ce se petrece dă farmec unui astfel de articol.

Am vrut ca facultatea să mă surprindă, așa că n-am urmărit niciun forum sau blog care să scrie despre cum este viața le medicină, pentru că o singură dată trăiesc aceste momente și am vrut să am impresiile mele neinfluențate într-un fel sau altul de părerile altora. În prima zi, am fost în jur de o mie de studenți în curtea Facultății de Medicină plus o grămadă de părinți. Am ascultat bucuros discursul dlui rector Florian Popa care, contrar așteptărilor mele, n-a fost nicidecum unul festiv ci s-a asemănat mai degrabă cu discursul unui comandant ce își pregătește soldații să plece pe câmpul de luptă. La deschidere a luat parte și Sorin Oprescu. După evenimentele oficiale, cei de la SănătateaTV mi-au luat pe nepregătite un interviu în calitatea mea de proaspăt student la medicină. Printre altele am spus că: (Aceasta facultate) imi ofera o perspectiva bună asupra viitorului meu studentesc atat din punct de vedere al calitatii universitatii si cadrelor didactice cat si al organizatiilor studentesti. (…) Desi se vorbeste ca sistemul sanitar din Romania are anumite carente sunt de parere ca nimic nu se poate schimba de la sine. Noi (sudentii si tinerii medici) suntem cei care trebuie sa schimbam ceva.

Prima zi ca student la medicină

Ieri am început noul an universitar ca student al Universității de Medicină și Farmacie ”Carol Davila” București – Facultatea de Medicină.

N-am să spun prea multe pentru că încă îmi mai trebuie timp să înțeleg foarte bine ce se întamplă cu mine și de aceea vă rog să urmăriți un reportaj produs de Sănătatea TV (unde dincolo de cuvântul Rectorului și al lui Sorin Oprescu sunt prezentate și câteva scurte interviuri cu  stundeții mediciniști din anul I, printre care ma aflu și eu).