În pragul medicinii
discurs ținut în cadrul lecției de deschidere a cursului de anatomie
1915, Facultatea de Medicină Iași*
Când am cerut acelora care prima oară au călcat pragul facultății să-mi împărtășească motivele pentru care s-au înscris la medicină, pornisem de gândul pedagogic de vă îndemna să cugetați asupra dumneavoastră. Acest îndemn de a vă formula în scris credința putea să dea contur unei gândiri nelămurite, dar sigur avea să dea un imbold simțirii dumneavoastră pentru a vă cerceta mai de aproape.
Era natural să vă gândiți asupra dificultăților ce vă așteaptă și asupra mijloacelor de a le birui, să constatați o lipsă mai mult sau mai puțin completă de orientare. Puteam să nu citesc răspunsurile, și rezultatul ar fi rămas același. Dacă dumneavoastră nu ați fi fost atunci în pagubă, nu tot ala ar fi cu mine, care nu v-aș fi cunoscut.
Ceva mai viu și mai cald s-a desprins de atâtea ori, din acele rânduri stângace, din acele sforțări de atâtea ori neîncoronate de succes în efortul de a exprima o simțire viguroasă. De multe ori v-am surprins regretul că nu puteți descrie toată simțirea dumneavoastră. Uneori acest regret era mascat de ironie. Însă ce reieșea din toate răspunsurile era dorința vie de a pune stăpănire pe ceva deosebit de ceea ce se vede în viața comună, pe ceva cu deosebire omenesc; și ca orice germene capabil de o dezvoltare nebănuită, acest lucru îți deșteaptă sentimentul de respect.
Dar se mai adaugă o reflecție: care va fi soarta acestor porniri? Și mărturisesc că, în această privință n-am putut evita un sentiment de tristețe. Sentimentele pe care ați ținut să le exprimați sunt adânc omenești; toate generațiile anterioare le-au avut. Ce au devenit aceste sentimente? N-am intenția să vă expun aceasta cu deamănuntul. Ceea ce m-ar interesa ar fi, cum s-ar putea face ca dumneavoastră să evitați aceeași soartă. În repetate rânduri am găsit în scrisul dumneavoastră cuvântul personalitate. Atâția simțiți că trebuie să căpătați una, că e vorba de un lucru prețios. Dar ce e ea și cum se poate dobândi, nimeni nu poate da seama. Firește că e greu să dai o definiție concisă și atotcuprinzătoare, monogramatică a personalității, însă personalitatea constă dintr-un fel individual de a reacționa în diverse împrejurări ale vieții. Ca orice produs natural, ea este rezultatul unor acțiuni și reacțiuni, al unor ciocniri cu realitatea lucrurilor, nu cu fantomele lor. Continuă lectura →
Apreciază:
Apreciere Încarc...