
Carl Sandburg
Carl Sandburg (1878-1967) – ”Dintre toți poeții generației sale, el a fost, poate, spiritul cel mai larg, cel mai generos, dăruindu-se cu fiecare vers (fiecare vers însemnând la el o fibră din propiria-i ființă) poporului său și popoarelor lumii” – Granville Hicks
Brâncuși – C. Sandburg
Brâncuși e un năzdrăvan; el își economisește banii de tren și călătorește fără țintă; un năzdrăvan cu bagajele gata și fără niciun orar; ei da, Brâncuși e un năzdrăvan; el înțelege păsările și craniile atât de bine; știe cum atârnă părul în cocul și-n cozile de pe capul femeii; de-atâta vreme le știe încât știe de unde vin și unde se duc; el pătrunde tainele primilor, celor mai vechi creatori de forme.
Să nu vorbim deocamdată cu gura prea slobodă despre Brâncuși, căci abia a pornit: nici nu poate spune încă numele locului încotro se va duce când va avea vreme și va fi gata de drum; o, Brâncuși, tu care păstrezi la soare, în preajma ușii tale, scânduri de lemn tare, așteptând ca lemnul tare să devină mai tare pentru ca mâinile tale tari să-l modeleze, tu, Brâncuși, cu dălțile și ciocanele tale, cu păsările care devin conuri, craniile ce devin ouă – cât de adâncă e-n inima ta speranța că odată și-odată vei găsi un con, un ou, atât de tari încât atunci când pământul se va preface în ceață, ultimul ce va dispărea va fi un con, un ou. Continuă lectura →
Apreciază:
Apreciere Încarc...