Boala care macină

Pe Băsescu, poporul l-a luat în 2004 mai mult din ură decât din dragoste – ura față de ceilalți. A fost inceputul a ceea ce, din nefericire, acum reprezintă asasinarea democrației unui popor. Ca marinar, Băsescu a fost osândit să poarte cu el o mulțime de păcate adunate cu grijă din porturile lumii și pe care, din rea voință, avea să le dăruiască celor care l-au iubit – poate pentru a nu-l uita niciodată. Boala care macină se instalează pe nesimțite, dar întotdeauna se sfârșește printr-o moarte grea și plină de suferință. Însă tocmai această suferință poate face poporul să renască.