Gala SuperBlog 2011

Introducere: Eu și SuperBlog 2011

În ultimele două luni, întreagul meu mod de viață a gravitat în jurul concursului SuperBlog. La sfârșitul lunii septembrie, după o perioadă de latență profundă (liceul se terminase, iar facultatea îmi părea încă prea departe, deși în câteva săptămâni începeam cursurile Facultății de Medicină) aveam nevoie de un impuls care să redea cotidianului voluptatea de care îmi era atât de dor. Am aflat de acest concurs de pe blogul dlui Ariton (Misterele Dunării) și am acceptat imediat provocarea, gândindu-mă dincolo de premiile consistente la perspectiva unui duel între mine și creativitatea mea încercând să văd cât de departe pot duce această calitate. Acest aspect coroborat cu pasiunea de a scrie, care a ținut acest blog în viață timp de mai bine de patru ani, m-a determinat să fac primul pas spre o experiență unică. Continuă lectura

Cadoul ideal de Crăciun

În copilărie, Crăciunul are un parfum anume. Dincolo de esența religioasă, acest moment a subliniat ani de-a rândul emoții care astăzi nu se mai pot repeta. Căldura întregii familii adunate în jurul bunicilor, bucuria colindelor, gustul bucatelor făcute după rețete păstrate cu sfințenie generație după generație, mirosul rece al iernii, al portocalelor, al scorțișoarei sau agitația din preajma sărbatorilor. În orașele mici lucrurile se întâmplă altfel. Miroase a Crăciun la fiecare pas. Te întâlnești mereu cu cineva cunoscut, povești și planuri pentru sărbatori iar după lungi discuții vine o sinceră urare. Copil fiind, toate acestea ți se par de neînlocuit. Când mai crești un pic, prima ninsoare dă startul unei serii întregi de ieșiri în oraș cu vin fiert și cartofi copți, în singurul loc din oraș care oferă astea și unde pe parcursul unei zile vin și pleacă toți cunoscuții tai. Și acum, mă mai entuziasmează acel râset neprefăcut și acordurile clasice ale muzicii folk.

christmas_dinnerCând eram mai mic, cadoul ideal de Crăciun era o ninsoare strașnică ce îmi garanta, pe lângă bucuria de a crede că cineva rânduiește toate lucrurile și contemplarea adiacentă, câteva zile cu sania. Îmi aduc aminte, de asemenea, cât de mult am așteptat ani de-a rândul punga cadou adusă de tata de la sindicat. Un CD cu colinde, o sticlă de suc, portocale, ciocolată … Nimic nu era impresionant, însă totul era special pentru că dincolo de toate portocalele pe care le puteai cumpăra, acestea reprezentau un cadou. Un alt aspect important e familia strâns unită în jurul seniorilor. Sunt momente irepetabile. Continuă lectura