Tulcea, orașul închinat lui Egeu

Istoria Tulcei, împreună cu miturile care o înconjoară, așteaptă, acoperită de umbra timpului, să fie redescoperită. În ultimii ani, eforturile pentru cercetarea și popularizarea acesteia au sporit. Un aspect deosebit de important este reprezentat de răspândirea informațiilor care conduce la consolidarea identității culturare a comunității. Legenda cerboaicei cu coarnele de aur – un mit grecesc despre orginile numelui așezării antice Aegyssus – nu are nimic de-a face cu identitatea culturală nord-dobrogeană pentru simplul motiv că este foarte puțin cunoscută. Pornesc astfel acest demers care își propune să revitalizeze această povestire fabuloasă cu zei și eroi legendari. Continuă lectura

De la slaugh-ghairm la slogan

In limba vechilor celti ai podisului scotian, cuvantul sluagh desemna masa sufletelor celor morti, reprezentata ca o armata in lupta. Celtii nu sunt singurul popor care isi reprezinta mortii ca pe o armata. De exemplu, laponii si indienii tlinkit (Alaska), au o conceptie asemanatoare despre soarta celor morti.

Mitologia celtica infatiseaza aceasta ostire a duhurilor zburand in mase mari de nori – „ca niste grauri peste fata pamantului”, mereu revenind la locul pacatelor lor pamantesti. In aer se duc batalii la fel ca cele ale oamenilor pe pamant. In noptile senine, de ger, duhurile pot fi vazute si auzite in timp ce ostirile lor inainteaza una impotriva alteia. Dupa lupta, sangele lor coloreaza in rosu stancile si cerul.

Cuvantul ghairm inseamna „strigat” sau „chemare”, iar sluagh-ghairm este strigatul de lupta al mortilor. Din el se traga cuvantul de mai tarziu – slogan. Asadar chemarile maselor noastre moderne isi au originea in cele ale ostirilor de morti din podisurile scotiene.

Medicina în Grecia Antică

Medicina înainte de Hipocrate

Medicina în Grecia Antică – Îngrijiri date unui bolnav. Detaliu de pe un lecit aribalesc. Sec. V i.Hr. Muzeul Louvre

Primele referințe cu privire la medicină apar în Iliada, acolo unde sunt prezentați doi medici, ”fiii lui Asclepios”, Mahaon și Podaleirios. Când Menelau este rănit de o săgeata, Mahaon îl îngrijește astfel: ”Dezvelește rana în locul unde îl lovise arma dureroasă. Suge sângele, apoi, după învățătură, toarnă balsamuri calmante primite de la tatăl sau Chiron.”

Asclepios, zeul medicinii- a fost fiul lui Apolon și al muritoarei Coronis. Mama sa fusese omorâtă de Apolon pentru infidelitate. Zeus a smuls copilul de la sânul mamei și l-a dat centaurului Chiron sa-l creasca. Asclepios a învățat de la acesta medicina și a devenit un atât de bun cunoscător al acesteia încât învia morții. Zeus n-a răbdat această încălcare a ordinii naturale și l-a lovit cu trăsnetul său. La Epidaur s-a construit cel mai mare sanctuar închinat lui Asclepios, iar după ce a fost divinizat, acesta i-a luat locul tatălui său, Apolon, care purta și el numele de ”vindecător”. Ca patron al medicinii, Asclepios a cunoscut o faimă considerabilă începând cu secul al V-lea (i.Hr.). Numeroși pelerini veneau la Epidaur pentru alfarea vindecării. Asclepios le indica prin vise tratamentul potrivit. Sub egida acestui zeu s-au creat adevărate școli de medicină, mai ales în insula Cos. În artă, Asclepios e înfățișat sib aspectul unui om cu barbă, meditativ și binevoitor, întovărășit de obicei cu un șarpe. Continuă lectura