Tulcea, orașul închinat lui Egeu

Istoria Tulcei, împreună cu miturile care o înconjoară, așteaptă, acoperită de umbra timpului, să fie redescoperită. În ultimii ani, eforturile pentru cercetarea și popularizarea acesteia au sporit. Un aspect deosebit de important este reprezentat de răspândirea informațiilor care conduce la consolidarea identității culturare a comunității. Legenda cerboaicei cu coarnele de aur – un mit grecesc despre orginile numelui așezării antice Aegyssus – nu are nimic de-a face cu identitatea culturală nord-dobrogeană pentru simplul motiv că este foarte puțin cunoscută. Pornesc astfel acest demers care își propune să revitalizeze această povestire fabuloasă cu zei și eroi legendari. Continuă lectura

Anunțuri

Neu-Tulscha sau Pădurea Raiului

Secolul al XIX-lea aduce pentru nordul continenului american un uriaș val de imigranți, care încep să pună bazele unor noi așezări omenești. Toponimele atâtor orașe care cuprind „new” reprezintă dovezi vii ale dinamicii demografice ale acelei perioade, și, mai mult decât atât, oferă informații clare cu privire la originea primilor imigranți ajunși în locurile respective. Deși despre românii (etnici români sau reprezentanți ai altor grupuri etnice, dar emigrați din România) care au plecat „one way ticket” către America de Nord se cunosc destule detalii, am fost surpins să descopăr un grup de germani baptiști, care, ajunși în Canada, și-au numit așezarea Neu-Tulscha (scris, de asemenea, Neu-Tulcea, New Tulscha). Continuă lectura

Tulcea la 1870 de Nicolae C. Ariton

tulcea1870Nu demult îmi mărturiseam bucuria că multe aspecte ale istoriei nord-dobrogene sunt aproape pierdute o dată cu arhivele otomane și cu trecerea timpului. Această afirmație ar putea să pară o glumă, însă imediat ce voi prezenta principalul argument, ea va deveni cât se poate de serioasă.  Într-o discuție despre una dintre clădirile pierdute ale Tulcei, și anume despre sediul Agenției Austriece Danubiana, i-am spus domnului Ariton că „tocmai faptul că multe clădiri emblematice pentru Tulcea sfârsitului de secol XIX nu mai există ne face să punem atâta pasiune pentru reînvierea acelui spirit, acelei atmosfere în care, uneori, ne face bine să ne retragem. Ce-am fi făcut dacă toate aceste personaje, întâmplări și clădiri despre care povestiți cu atâta pasiune ar fi fost cunoscute și accesibile publicului larg încă de la început? Unde ar fi fost farmecul redescoperirii trecutului, misterul care se naște atunci când chiar și arhivele nu prea au răspunsuri pentru multele întrebări care apar? Unde ar fi entuziasmul celor care caută în trecut și unde ar fi fost emoția celor cărora li se prezintă acestea?” Această remarcă expune foarte bine sentimentele mele față de eforturile domnului Nicolae Ariton, iar volumul Tulcea la 1870 – Adevărata poveste a lui Nifon Bălășescu, Ismail Bey și Charles Hartley este din acest punct de vedere o veritabilă comoară. Însuși autorul afirmă că acest volum este „o carte scrisă din bucuria descoperirii unor pagini de istorie fermecătoare, incredibil de bogate în întâmplări și personaje pline de exotism, mister și eroism. Un oraș și o lume aflată la granița a două universuri atât de diferite: cel al Imperiului Otoman și cel al Europei.

„Tulcea este ca o prefrumoasă cadână cu fața acoperită de vălul istoriei. Prea puțini sunt cei care s-au învrednicit să-l ridice pentru a-i vedea adevărata frumusețe, ascunsă sub pânza de borangic a timpului.”
Continuă lectura

Tranșee otomane la Tulcea

În colecțiile Muzeului Național de Istorie a României, prezentate online publicului larg prin intermediul proiectului IMAGO ROMANIAE, am găsit litografia ”Tranșee otomane la Tulcea (Th. Schneider) ce prezintă aspecte ale Războiul de Independență (1877-1878). Această imagine a Tulcei sfârșitului de secol XIX, ar putea fi foarte bine inclusă în lista celor mai vechi imagini ale orașului Tulcea, realizată de prof. Nicolae Ariton împreună cu istoricul Aurel Stănică.


Continuă lectura

Ilie Th. Riga

Interesul pentru personalitățile de înaltă valoare științifică și culturală ar trebui să constituie una dintre principalele preocupări ale tinerilor. Deși reprezentanți de seamă ai științei și culturii românești, trecerea timpului și lipsa unei educații în acest sens ne îndeamnă să-i uităm pe cei care prin opera și activitatea lor ne-au lăsat o prețioasă moștenire pe care suntem datori să o cinstim.

Prof. dr. doc. Ilie Th. Riga

Prof. dr. doc. Ilie Th. Riga (1908-1977)

”Om de mare cultură, de formațiune enciclopedică, creator de școală natională anatomico-chirurgicală, prof. dr. doc. Ilie Th. Riga a fost o personalitate complexă, cu un impact covârșitor în științele medicale din România. Cel mai complet chirurg și anatomist totodată, în medicina umană și veterinară, clinică și experimentală, profesor universitar și cercetător știintific, teoretician cu un deosebit talent oratoric și practician desăvârșit, profesorul Riga a devenit o personalitate unicat in medicina romanească. Și-a intrecut chiar și maestrul, pe profesorul Rainer, a cărui operă – în semn de inaltă prețuire – a tipărit-o, continuat-o, dezvoltat-o și desăvârșit-o.” Continuă lectura

Tulcea și Gurile Dunării în imagini inedite (photo)

Galerie foto de la vernisajul expozitiei „Tulcea și Gurile Dunării în imagini inedite” de la Muzeul de Istorie și Arheologie. Expoziție temporară organizată cu prilejul evenimentului internațional Noaptea Muzeelor.
(detalii pe noVIOdunum.ro)

Rusii – lipoveni (VIDEO)

Etimologia toponimului Tulcea

Fiind unul dintre cele mai vechi orașe ale țării, orașul Tulcea, a purtat până în timpul ocupației turcești numele Aegyssus. Poetul Ovidiu afirmă în opera sa originea acestui toponim: ”Caspius Aegyssus a intemeiat-o și a numit-o după numele său”. Prima mențiune a numelui actual a fost făcută de Abdrei Taranvski în 1570.

Cu privire la etimologia toponimului Tulcea, sunt aduse în discuție mai multe variante:

  • cuvântul turcesc tukla, însemnând țiglă, cărămidă sau cuvântul tuglagi care înseamnă loc unde se fac cărămiză;
  • cuvântul turcesc doulgi – care înseamnă adunătură (de etnii);
  • cuvântul dun/tul – însemnând deal, trimitere la poziționarea geografică a orașului;
  • în 1321, Dealul Tulcei este numit A’Tul, iar apoi numele orașul fiind derivat;
  • Tul ar putea fi numele unui bey local la care s-a adaugat terminatia cea (ca și în alte cazuri: Casimcea, Isaccea, Hazamcea s.a.)