Medicina în Grecia Antică

Medicina înainte de Hipocrate

Medicina în Grecia Antică – Îngrijiri date unui bolnav. Detaliu de pe un lecit aribalesc. Sec. V i.Hr. Muzeul Louvre

Primele referințe cu privire la medicină apar în Iliada, acolo unde sunt prezentați doi medici, ”fiii lui Asclepios”, Mahaon și Podaleirios. Când Menelau este rănit de o săgeata, Mahaon îl îngrijește astfel: ”Dezvelește rana în locul unde îl lovise arma dureroasă. Suge sângele, apoi, după învățătură, toarnă balsamuri calmante primite de la tatăl sau Chiron.”

Asclepios, zeul medicinii- a fost fiul lui Apolon și al muritoarei Coronis. Mama sa fusese omorâtă de Apolon pentru infidelitate. Zeus a smuls copilul de la sânul mamei și l-a dat centaurului Chiron sa-l creasca. Asclepios a învățat de la acesta medicina și a devenit un atât de bun cunoscător al acesteia încât învia morții. Zeus n-a răbdat această încălcare a ordinii naturale și l-a lovit cu trăsnetul său. La Epidaur s-a construit cel mai mare sanctuar închinat lui Asclepios, iar după ce a fost divinizat, acesta i-a luat locul tatălui său, Apolon, care purta și el numele de ”vindecător”. Ca patron al medicinii, Asclepios a cunoscut o faimă considerabilă începând cu secul al V-lea (i.Hr.). Numeroși pelerini veneau la Epidaur pentru alfarea vindecării. Asclepios le indica prin vise tratamentul potrivit. Sub egida acestui zeu s-au creat adevărate școli de medicină, mai ales în insula Cos. În artă, Asclepios e înfățișat sib aspectul unui om cu barbă, meditativ și binevoitor, întovărășit de obicei cu un șarpe.

În epoca clasică. medicina era o știință empirică și rutinieră cel puțin până la Hipocrate din Cos. În a doua jumătate a secolului V (i.Hr), acesta a pus bazele patologiei și a întemeiat totodată o admirabilă deontologie: jurământul hipocratic definind un umanism medical care își păstrează până astăzi întreaga sa valoare. Cu toate acestea, chiar și după Hipocrate, muți șarlatani au continuat să se dea drept medici, căci nu existau diplome și nici control asupra cunoștințelor medicale. Mulți dintre pretinșii tămăduitori lucrau cu formule magice sau prin tălmăcirea viselor, metodă practicata pe scara mare la Epidaur, în sanctuarul lui Asclepios.

Școli medicale, Hipocrate și medicii publici

Cea mai importantă școală medicală a fost, cu siguranță, la Cos, acolo unde s-a format și Hipocrate. De asemenea, centre de  formare medicală a existat la Cnid și la Crotona. La Cos, de exemplu, familia ”Ascepiazilor” își transmiteau din tată în fiu cunoștințele dobândite și nu refuzau să le împărtășească și elevilor străini.

Existența lui Hipocrate din Cos (cel mai cunoscut medic al greciei antince) este atestată istoric, dar biografia sa este aproape necunoscută. Acestuia i se atribuie o importantă colecție de tratate medicale – voluminosul Corpus hipocratic, în care sunt adunate lucrari de inspiratii diferite. Louis Bourgey demonstrează în 1954 că în aceste tratate se disting trei tendințe: prima își propune să construiască o teorie legată de concepțiile filozofilor contemporani despre natură; a doua are un caracter empiric și derivă, după toate probabilitățile, din școala medicală de la Cnid; a treia, unind observația cu speculația, încearcă să construiască o medicină rațională și un îndreptar de conduită medicală. Spiritul hipocratic trebuie căutat în această din urmă categorie de tratate. Aici se poate găsi o concepție asupra evoluției boilor, o concepție a solidarității dintre părțile organismuluiși o concepție a ordinii naturale, cu care medicul trebuie să lucreze. Se acordă o mare importanță unei deontologii bazate pe respectul valorilor morale.

La Crotona s-a format Democedes care, înainte de a fi medicul personal al tiranului Policrat din Samos și apoi al regelui Darius al perșilor, a fost medic public la Egina și Atena. Democedes însă nu este singurul medic pubic cunoscut. O tabletă de bronz din Idailon (Cipru) datând din sec. V, reproduce un contract făcut între acest oraș și medicul Onasilos, prin care orașul se angajează să plătească o retribuție forfetară și globală pentru îngrijirea răniților de război. La Atena, medicii publici își etalau titlurile în fața adunării, care alegea pe cei care i se păreau mai buni. Aceștia erau plătiți de orașul-stat, care le punea la dispoziție un local pentru consultații, operații și spitalizarea bolnavilor, iar medicamentele erau plătite de stat. Cheltuielile pentru aceste servicii sociale erau acoperite de un impozit special: iatrikon.

Avântul anatomiei și Herofilos din Calcedonia

Operațiile chirurgicale rămân superficiale și rudimentare, fiindcă anatomia era prea puțin cunoscută. Moravurile și mentalitatea religioasă opunându-se disecției cadavrelor umane, sunt disecate doar animale. Abia în epoca elenistică medicii obțin autorizația de a diseca trupurile criminalilor condamnați la moarte, cunoștiințele medicale cunoscând astfel un mare progres. Herofilos din Calcedonia si Erasistratos din Iulis descoperă, cu ajutorul disecțiilor umane, circulația sângelui cu mult înainte de William Harvey. În epoca clasică, intervențiile curente se reduc la luarea de sânge, la clisme sau la punerea ventuzelor.

Herofilos din Calcedonia, cunoscut si sub numele de „parintele anatomiei”, are meritul de a fi fost printre primii care au realizat disctii pe cadavre umane. Astfel el a adus cunostinte importante aspura sinusurilor venoase si a ventriculilor cerebrali. In acelasi timp, a studiar cu atentie ochiul, ficatul, glandele salivare, pancreasul si organele genitale. A descris si numit duodenul, stomacul si prostata. De asemenea, Herofilos a scris cel putin noua lucrari medicale, incluzand comentariile asupra operei hipocratice si tratate de anatomie, insa toate acestea au fost pierdute o data cu întreaga biblioteca din Alexandria.

Medicina empirică

Școala empirică de medicină a fost întemeiată la mijlocul secolului IIde Filinos din Cos, elevul lui Herofilos. Printre membrii săi se citeaza: Heraclide din Tarent care cerea de un medic calități ”sceptice și critice” (observație și judecată),  Enesidem din Cnosos, Menodotos din Nicomedia. Ân studierea unui caz medicii empirici distingeau (1) autopsia sau observația, (2) istoria sau documentarea – care includea si exegeza hipocratica- si (3) concluzia trasă din cazuri similare. De asemenea, medicii empirici recomandau ca în orice caz să se țină cont de temperamentul bolnavului.

Anunțuri

2 gânduri despre „Medicina în Grecia Antică

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s