„Interviu cu Dumnezeu” fără Octavian Paler

Convorbiri cu Octavian Paler / Daniel Cristea Enache – București: Corint 2007; p. 85-89.

 9 februarie

Să vă spun ceva amuzant. Mă caută într-o zi la telefon un domn din Chicago. Un român în casa căruia am fost acum vreo unsprezece ani. Din vorbă în vorbă, d-l Bălan mă felicită pentru un text apărut într-o publicație românescă din America; text preluat de pe Internet și ”din câteva jurnale din țară”, îmi precizează interlocutorul meu. Până atunci, discutasem banalități. Presimțind ca e ceva în neregulă, îi cer d-lui Bălan lămuriri. ”Despre ce text e vorba? Nu cumva se cheamă Paradoxul vremurilor noastre?” (Cu vreo jumătate de an în urmă, m-am trezit cu o revistă din Canada care publica, sub semnătura mea, și chiar cu fotografia mea alături, un text care nu-mi aparținea, având acel titlu.) ”Nu, nu, zice domnul din Chicago, convins ca-mi face plăcere să aflu noutatea. Se cheamă Interviu cu Dumnezeu”. Am rămas blocat. Apoi, asigurându-l pe cel care-mi dăduse ”vestea” ca n-am fost niciodată în Ceruri, l-am rugat să-mi trimită și mie ”interviul”, ca să văd cum m-am comportat în calitate de reporter metafizic.

Omul mi-a trimis un xerox.

Interviu cu Dumnezeu de Octavian Paler

– Ai vrea să-mi iei un interviu, deci… zise Dumnezeu.

– Dacă ai timp… i-am raspuns. Dumnezeu a zâmbit.

– Timpul meu este eternitatea… Ce întrebări ai vrea să-mi pui?

– Ce te surprinde cel mai mult la oameni? Dumnezeu mi-a răspuns:

– Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească…, iar apoi tânjesc iar să fie copii; că îşi pierd sănătatea pentru a face bani… iar apoi îşi pierd banii pentru a-şi recăpăta sănătatea. Faptul că se gândesc cu timp la viitor şi uită prezentul, iar astfel nu trăiesc nici prezentul nici viitorul; că trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit. Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp. Apoi am întrebat:

– Ca părinte, care ar fi câteva dintre lecţiile de viaţă pe care ai dori să le înveţe copiii tăi? – Să înveţe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc… şi că durează mai mulţi ani pentru ca acestea să se vindece; să înveţe că un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puţin; să înveţe că există oameni care îi iubesc, dar pur şi simplu încă nu ştiu să-şi exprime sentimentele; să înveţe că doi oameni se pot uita la acelaşi lucru şi ca pot să-l vadă în mod diferit; să înveţe că nu este suficient să-i ierte pe ceilalţi şi că, de asemenea, trebuie să se ierte pe ei înşişi.

– Mulţumesc pentru timpul acordat… am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să ştie? Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus:

– Doar faptul că sunt aici, întotdeauna.

 Text apărut în Micromagazin, Romanian Meridian la 17 decembrie 2005.

10 februarie

Ați remarcat sper, că discut ”familiar” cu Dumnezeu. Dar văd ca și dumneavoastră mă credeți capabil șă intentez un ”proces” Creatorului. Mă băniuți, chiar, de impretinența de a putea aduna ”probe”, fie ca apărător, fie ca procuror, așa cum am procedat cu Galilei sau cu Robespierre în cărțile mele.

Firește, înțeleg că e o ironie. Vă răspund, totuși, serios. Dacă aș avea o asemenea impertinență, ar însemna că dispun de un punct de vedere, fie în privința existenței lui Dumnezeu, fie în privința inexistenței Lui. Or, eu n-am un asemenea  punct de vedere. Mai mult: mi-ar fi frică să am! Maxima”obrăznicie” pe care mi-am permis-o a fost sa tresar când am aflat că Van Gogh concepea Judecata de Apoi ca pe un moment în care Dumnezeu se va justifica pentru suferințele pe care le-a tolerat.

11 martie

Am aflat ca sunt autorul unei capodopere! Asa m-a asigurat intr-o scrisoare d-l M. L. din Brasov. Dupa ce mi-a marturisit ca nu poate face „aprecieri asupra intregii mele opere”, care „l-a atras totdeauna”, dar „a cuprins-o prea putin”, a conchis: „Stiu, insa, bine ca Interviu cu Dumnezeu este o capodopera pentru eternitate”. Si-mi multumeste pentru „osteneala”  pe care mi-am dat-o, adaugand ca ea „este o binefacere pentru noi”.

Anunțuri

10 gânduri despre „„Interviu cu Dumnezeu” fără Octavian Paler

  1. Intr-adevar, cei care il iubesc pe Octavian Paler, au aflat despre parerea sa in legatura cu acest interviu pe care i l-a atribuit nu-stiu-cine. Pentru mine Octavian Paler este Omul care mi-a dezvaluit propriu-mi suflet; fata de nici un alt scriitor nu m-am simtit mai legata sufleteste. Uneori, mai scriu cate un fragment din opera sa pe OctavianPaler.ro, dar mi-e greu sa aleg numai cate putin din ceea ce mi se pare important sa afle si ceilalti, caci practic, intreaga opera a lui Octavian Paler este utila pentru cei ce se cauta pe ei insisi, pentru aceia ce vor sa afle propriul lor Adevar.

  2. Interviu cu Dumnezeu si Octavian Paler « Era Multimilor

  3. Având în vedere cele povestite de Octavian Paler în volumul ”Convorbiri cu Octavian Paler” (volum cu un puternic caracter confesional) se pare că nu, el însuși fiind de-a dreptul surprins de calitatea sa de ”reporter metafizic”.

  4. buna seara,am citit si eu acest interiu si m-a facut sa ma gandesc ca tb sa imi schimb atitudiea fata de viata,am 26 ani si v-as ruga daca imi puteti recomanda o carte scrisa de Octavian Paler pentru a ma regasi…va multumesc

  5. @ Duta Bogdan:
    Personal, la Octavian Paler nu am simțit regăsirea ca identificare ci am descoperit mai degrabă regăsirea ca echilibru sufletesc. Eu am citit întâi ”Convorbiri cu Octavian Paler” de Daniel Cristea-Enache și abia apoi ”Viața pe un peron”, „Scrisori imaginare” sau ”Viața ca o coridă”. Poți începe chiar tragând un ochi pe http://octavianpaler.ro/ sau peste ”Apărarea lui Galilei” – https://rapas.wordpress.com/biblio/apararea-lui-galilei/.

    Aștept păreri și propuneri pentru Bogdan și din partea celor care ajung întâmplător sau interesat pe această pagină!

  6. Site-ul ‘memorial’ are dezavantajul ca sustine contrariul a ceea ce ai incercat sa arati in articolul acesta, anume prezinta atat Paradoxul zilelor noastre cat si Interviu cu dumnezeu ca fiind scrise de Paler, si cu toate ca problema a fost semnalata chiar de niste ani prin comentarii, tot n-a fost rezolvata (cel putin ultima oara cand am intrat eu, iar prin ‘sustine’ intelegem ca nu le-a sters sau nu le-a semnalat ca falsuri.)

    Altfel, dupa mine, ‘Viata pe un peron’ este cea mai buna carte a sa.

  7. eronat ….site-ul american isi asuma drepturile de autor cand de fapt nu are nici un drept …vezi data la care isi asuma ei drepturile de autor ….2008….deci mult dupa ce a fost pus pe seama lui octavian paler,dalai lama,paulo coelho,sau pe seama ta.ma surprinde ca in ultimul timp multi pun textul pe seama lui daniel cristea enache….care publica cartea,,convorbiri cu octavian paler” in noiembrie 2007 dupa moartea lui paler…..la mult timp dupa ce maestrul sau tu ati negat ca textul va apartine……

  8. Intr-adevar, Octavian Paler a fost om deosebit. Urmaream Sinteza zilei doar cand era dansul prezent. Ma fascina! Atata caldura si lipsa de orice forma de aroganta, atata iubire pentru tara asta…Putem doar sa nu lasam sa se astearna praful pe opera sa.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s