Unde invatam sa fim oameni?

Motto: „Educaţia este ceea ce îţi rămâne după ce ai uitat tot ce ai învăţat la şcoală”.

In societatea noastra, datorita particularitatilor ei, rolul de a educa tanara generatie pare ca a ramas exclusiv pe umerii institutiilor de invatamant. Familia moderna aproape ca si-a pierdut rolul de purtator al traditiei si al educatiei, astfel ca scoala este responsabila pentru transferarea comorilor traditiei. Scoala zilelor noastre isi ignora rolul de a intretine viata si sanatatea societatii umane, formand prin excelenta specialisti si, din pacate, mult prea putini oameni.

Vorbind despre cele doua componente de baza ale scolii, profesorii pot fi priviti ca instrumente pentru transmiterea unei anumite cantitati maxime de cunostinte catre beneficiarii activi, catre elevi. Insa problema este mai complicata. Daca profesorii ar fi doar niste instrumente, prin dezvoltarea tehnologiei li s-ar fi gasit cu siguranta inlocuitori. Profesorii sunt cu adevarat profesori daca reusesc sa-i faca pe elevi sa invete cu placere. Elevii invata cu placere din mai multe motive, pornind de la dorinta de autoevidentiere si pana la interesul sincer fata de obiect sau simpatia pentru un anumit profesor. Exista si profesori care lucreaza cu metodele fricii, insa ei pot avea rezultate doar pe termen scurt deoarece astfel ei distrug sentimentele sanatoase, sinceritatea, curiozitatea si increderea in sine a elevului. Un educator bun este respectat de catre elevii sai numai si numai datorita calitatilor lui umane si intelectuale. Un studiu facut in scolile din Romania arata faptul ca elevii aleg ca cele mai importante criterii care conteaza in desfasurarea orelor de curs simtul umorului dezvoltat la profesor, calitatea expunerii, implicarea a cat mai multi elevi din calasa si aproprierea profesorului de elevi. Educatorul trebuie sa dezvolte relatii interumane cu elevii, sa fie aproape de ei. El trebuie sa fie un prieten bun, un sfatuitor, un ajutor, un om in care elevii sa aiba incredere si in care sa gaseasca sprijin.

O trasatura specifica a scolii zilelor noastre este anihilarea, cu sau fara voie, a individualitatilor in virtutea dezvoltarii la tineri a calitatilor care prezinta valoare pentru bunastarea societatii. De obicei se intampla ca atunci cand un profesor intalneste la clasa un elev cu un caracter puternic, el prefera mai degraba sa-l reprime decat sa-l studieze si sa incerce sa-l modeleze. Asftel, nefiind inteles, elevul poate ajunge sa aiba un comportament caracterizat prin devianta.

O comunitate de indivizi standardizati, fara originalitate personala si scopuri personale ar fi o comunitate bolnava si fara posibilitati de dezvoltare. Scopul trebuie sa fie formarea unor indivizi caracterizati prin actiune si gandire independenta care sa vada menirea suprema a vietii lor in slujirea societatii din care fac parte.

Dragi profesori, v-ati gandit vreodata cum sa va rascumparati greselile fata de elevi? Un profesor a facut la un moment dat o paranteza in lectia de zi si foarte sincer le-a povestit elevilor lui cum, la un anumit interval de timp, in intimitatea sa, se gandeste la relatiile lor. La faptul ca exista posibilitatea sa fi gresit cu ceva in fata copiilor, la faptul ca, poate, nu a procedat bine la un moment dat. Analizeaza situatia bine, o intoarce pe toate partile si daca la sfarsit, dintr-un exces de sinceritate constata ca a gresit, cauta solutii pentru a remedia problema, incepand chiar cu a isi cere scuze. Oare cati profesori fac asta? Oare cati ar recunoaste ca gresesc?

O impresie gresita asupra cadrelor didactice este aceea ca ei au mereu dreptate si ca numai elevii gresesc. Elevii platesc daca intarzie la ore, pe cand profesorii, nu. Elevii trebuie sa suporte profesorii care vin la ore stresati sau influentati de probleme personale, pe cand profesorii nu accepta elevii care invoca probleme personale. Elevilor nu cumva sa le sune telefon in ore ca nu au voie, dar profesorilor?

Educatorii sunt, fara doar si poate, exemple pentru elevi, pentru ca educatia in componenta sa umana se face si prin puterea exemplului personal. Oare cati profesori sunt demni sa fie dati drept exemple? Cu siguranta toti.

Vorbind despre formarea ca cetateni a elevilor, un loc important il ocupa ora de dirigentie, care nu isi indeplineste, in prezent rolul educativ, sau o face intr-o mica masura. Majoritatea orelor de dirigentie reprezinta niste ore moarte, ore in care activitatile educative sunt prezente, daca sunt, intr-un procent prea mic. Dar sa nu uitam rolul orei de dirigentie care este acela de formare si dezvoltare a personalitatii prin educatie morala si intelectuala. Ce se poate intampla daca orele de dirigentie sunt altceva decat ore de dirigentie? Poate doar o societate paralizata.

In final va prezint viziunea lui Albert Einstein despre educatie. El spunea ca ”scoala trebuie sa urmareasca tot timpul ca tanarul sa paraseasca bancile ei nu ca specialist, ci ca o personalitate armonioase. Pe primul plan trebuie pusa totdeauna dezvoltarea capacitatii generale de gandire si de judecata independenta si nu dobandirea de cunostinte de specialitate.”

Aceasta este vatianta originala a articolului ce a fost publicat in numarul 7 (anul 2) al ziarului Moisil-Zone. (Editorial Junior – pag. 1)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s