Eleonora

Cristian Munthe

muncă, pasiune și ambiție (din 2007)

Căutare

Eleonora

ELEONORA

de DAN-CRISTIAN MUNTEANU, 2009

Eu văd în visele tale și voi fi acolo pe veci, cu tine, oriunde te-ai duce, nu trebuie decât să mă chemi. Trebuie doar să vad roșul petalelor zburând din inima ta, să-l simt cum mă găsește prin întuneric și cum într-o zi va înflori. Și alte petale, iar și iar, până ce totul va fi perfect. Ca să mă doară.

Mâine va fi timp frumos, Eleonora. De câteva zile soarele apune dincolo de ghilotină. Simt că intregul univers a complotat împotriva mea. Nu mai apuc nici măcar să dau din cap. În fiecare zi un alt călău, același chip.

Te oprești, dar continui să tricotezi. Devin decor și nu te deranjează. Acum totul e perfect, dar simți că nimic nu mai este la fel de frumos. Perfecțiunea doare. Mă simți ca pe-un spectacol și ceilalți râd. Îmi arunci monede cu chipul meu pe ele și-mi spui să nu protestez căci sentința e definitivă. Mereu …

Eleonora a plecat și n-am putut spune nimic. Golul a fost invadat de un sunet mut. Deja mă obișnuisem când s-a întors și tot ceea ce părea definitv merita să mai fie analizat încă o data. Niciun cuvânt, niciun zâmbet, doar ochii dorind să-mi povestească toată suferința. Mă gândesc că poate totul va fi ca la început, că am intrat într-un soi de cerc. Ca o să trăiesc aceleași momente pana ce totul va fi perfect. Ca să mă doară. Dar în cele din urmă mă împac cu gândul că am dat veșnicia pe o clipa. Cred că sunt orgolios, că sunt vanitos. Am preferat să fiu rege și acum nu mai înțeleg nimic. Nici măcar nebunii.

Eleonora crede că aș putea să zbor cu aripile celor care-au murit în războaiele pe care le-am născut doar din vanitate. Mă privește mereu și tricotează. Eleonora este asemeni unui flori de nufăr, pare simplă însă e nespus de fermecătoare și parfumul ei te înalța dincolo de spectacolul scamatorilor bulevardieri.

Se apropie de mine și fără nicio ezitare mă privește adânc în ochi și începe să-mi vorbească despre tinerele greciei antice care cântau și dansau în cerc ținându-se de mână și care se rupeau din cerc doar pentru a se arunca în abis. Cercul era viața, abisul era … Eu credeam ca-mi vorbește despre iubire și i-am zis ”Dragostea e o comedie”. Și … privirea ei se schimbă și aud ecoul uneo voci anterioare ”Mi-a făcut plăcere. Pe mâine.”

————————————————————

Maine va fi timp frumos (#1| #2| #3| #4)