The Heart of Adventure

Un pat enorm. Pe deasupra, poziția în care stau culcat e cu totul aiurea. Aștept să se facă suficient de târziu pentru a-mi începe rutina zilnică. Între timp, gândul mă duce încet la locurile natale. Inevitabil, imaginea idilică a Deltei Dunării îmi umple sufletul de bucurie.

(…)

Copilăria mea a fost profund marcată de imaginea deltei; fie că am făcut excursii pe ponton  sau cu șalupa pe brațele Dunării, fie că am fost plecat cu cortul, delta a fost mereu de-a dreptul fascinantă. Frumusețea naturală, biodiversitatea și complexitatea biocenozei au fost mereu egalate de frumusețea oamenilor deltei.

Deși am fost mereu aproape de acest paradis, niciodată nu l-am simțit indeajuns de aproape pentru a îl putea înțelege. Întotdeauna m-am mulțumit să observ totul de afară, ca pe ceva străin, și asta poate doar din cauza faptului că n-am avut niciodată ocazia unei uniri tainice cu universul deltaic; am fost mereu în spatele unor structuri metalice, niciodată acolo, în inima acestui mecanism aproape perfect, unde omul este integrat sublim în natură.

(…)

Ciclicitatea experiențelor zilnice din impresionanta noastră capitală este ruptă o dată cu propunerea unui prieten. ”Să vezi ce vreau să facem. Va fi absolut uluitor. Hai să mergem, tată, cu caiacul în Deltă. Două zile. Mergem frumos cu mașina până la Murighiol. Apoi cu caiacul până la Uzlina și până seara ne întoarcem. A doua zi ne plimbăm cu caiacul pe Lacul Razim. Ă? Ia zi cam cât de fain o să fie?” Oook! Hai să vedem. Până într-un final ne adunăm cinci înși. Aventuria începe.

Caiacele Capri 2, suporții și toate materialele auxiliare le-am închiriat de pe Aventuria.ro. Le-am atașat pe mașină și am primit câteva sfaturi despre cum ar trebui să văslim. Ajungem la Tulcea, apoi la Murighiol. Am pornit spre Uzlina cu caiacele. N-ar trebui să facem prea mult, așa că avem grijă ca peisajul să ne fure. Sălcii, stufăriș, nuferi, canale înguste, păsări … La Uzlina, tocmai bine, în timp ce luăm masa, avem timp să ne întărim entuziasmul. Ne așteaptă un drum poate mai frumos, deși ne întoarcem pe același traseu, diferența este făcută doar de faptul că acum vom observa până și cele mai mici detalii. La masă, gazdele ne povestesc întâmplări de pe vremea în care cel mai iubit fiu al poporului, Nicolae Ceaușescu, venea în această zonă. Seara ajungem la Murighiol, unde vom înnopta. Dimineață plecăm spre Sarinasuf. Lacul Razim. Insula Popina. Toată ziua am văslit cu scopul de a ajunge în vecinătatea insulei Popina (numită și Balena de piatră), atât cât ne putem apropia (Insula Popina fiind zonă strict protejată), un areal unic, ale cărui caracteristici îl fac una dintre cele mai bune alegeri. De aici ne întoarcem în barca cu motor a ghidului. Suntem epuizați, deși caiacele noastre remorcate arată o voiciune ieșită din comun. De-abia la București am realizat că toată această aventură a fost un chilipir în comparație cu momentele unice pe care le-am trăit.

(…)

Cu adevărat, miezul aventurii (The Heart of Adventure) nu constă neapărat în extravaganța celor trăite cât mai degrabă în emoția pe care o acțiune o determină în lăuntrul sufletului, așa cum întălnirea mea tainică cu universul deltaic a reprezentat mai mult o regăsire, decât adrenalină sau teribilism.

(…)

Sunt momente în viață de care rămâi cumva îndrăgostit; crezi că le-ai uitat și totuși le duci atât de tare dorul.

P.S. Articol scris pentru etapa cu nr. 9 a concursului SuperBlog