A se citi inainte Maine va fi timp frumos
Eleonora a plecat si n-am putut spune nimic. Golul a fost invadat de un sunet mut. Deja ma obisnuisem cand s-a intors si tot ceea ce parea definitiv merita sa mai fie analizat inca o data. Niciun cuvant, niciun zambet, doar ochii dorind sa-mi povesteasca toata suferinta. Ma gandesc ca poate totul va fi ca la inceput, ca am intrat intr-un soi de cerc. Ca o sa traiesc aceleasi momente pana ce totul va fi perfect. Ca sa ma doara. Dar in cele din urma ma impac cu gandul ca am dat vesnicia pe o clipa. Cred ca sunt orgolios, ca sunt vanitos. Am preferat sa fiu rege… si acum nu-mi mai gasesc nimic. Nici macar nebunii.
Eleonora crede ca as putea sa zbor cu aripile celor care-au murit in razboaiele pe care le-am nascut doar din vanitate. Ma priveste mereu si tricoteaza.
Maine va fi timp frumos.
30 octombrie 2009 la 11:29 pm
De ce nu pricep nimic din chestia asta? :-s
nici macar nu pot sa desprind ideea principala, nush despre ce e vorba