Am trei aripi
de Dan-Cristian Munteanu [rapas ]
Am trei aripi: două cruci şi-o pană-n mână;
Arhitect al gării-n care sufletul o să-ţi rămână
Un mic tren fără cărbuni ce pornirea şi-o amână.
Am trei aripi … şi doar două la-ndemână.
Am trei aripi: două scuturi şi-un pistol;
Făcător de lucruri roşii ce priveşte seara-n gol,
Iar când plumbul a tăcut se scufunda în alcool.
Am trei aripi … şi doar una sub control.
Am trei aripi: doua mâini şi doar o minte
Ce în somn îi face lunii mii şi mii de jurăminte
Când braţele-mi lemnoase nasc fastuasele-i cuvinte.
Am trei aripi … şi nici una nu-i cuminte.
03 iunie 2009 la 8:22 pm
asa s-asa!
03 iunie 2009 la 8:22 pm
poate nu e genul meu si nu stiu sa apreciez … rectific, e ok!
03 iunie 2009 la 11:25 pm
ultima strofa e faina
23 iunie 2009 la 8:59 pm
Asta-i draguta.
chiar daca are rima:”>:))
oricum munthe… esti poet… si nu credeam asta.:D