Radionica

Radionica este cea mai enigmatică şi mai frumoasă dintre ramurile fizicii (ma feresc de termenul stiinta pentru ca cercetatorii o numesc pseudostiinta).  Enigmatică pentru că în această epocă în care totul pare material, ştiinţific, pragmatic ea apare ca un gen de magie ruptă parcă din vremi de mult uitate şi frumoasă pentru că ce poate fi mai minunat decât să te regăseşti pe tine însuţi şi sursa din care totul provine?

Daca ar fi sa definim termenul de radionica poate cea mai buna alegere ar fi sa spunem ca ea reprezinta “Stiinta rezonantei”. Este o definitie generica si care poate ca nu sugereaza, pentru cei mai multi oameni, ce implicatii are cu adevarat. Cautam sa ne explicam lucrurile noi prin ceea ce cunoastem, dar radionica este complet diferita de tot ceea ce am invatat in scoala. Ea presupune pe langa interactiunea intre doua sisteme o a treia variabila care este factorul uman, mentalul (sau mai bine spus subconstientul) operatorului care actioneaza. Poate din acest punct de vedere radionica este pe langa un mijloc de transformare personala cea mai ampla si mai inalta ramura a fizicii care poate exista.

Totul in univers este in legatura, universul este unitar. Aceiasi forta subtila il anima si orice modificare ar aparea in acest univers ne va afecat pe toti. Un eveniment care se petrece intr-un colt al universului produce reverberatii inimaginabile in alt colt.

Radionica inseamna nu doar a vedea legaturile dintre lucruri si fenomene ci de asemenea ofera modalitatea practica de a crea legaturi (de a pune in rezonanta) intre oricare doua lucruri sau fenomene. Desi termenul de rezonanta este intalnit frecvent in cultura occidentala el nu este un fenomen banal ci este chiar principiul care sta la baza intregii manifestari. Rezonanta este de fapt fenomenul de suprapunere a frecventelor a doua sisteme, si este punctuala. Chiar daca ne apropiem de frecventa de oscilatie a unui sistem, fenomenele sunt masurabile la rezonanta insa apare un salt, un punct de nedeterminare, dupa cum se vede si din desenul de mai jos la rezonanta energia tinde sa devina infinita.

 

 Radionica se ocupa deci de acest moment si de acest fenomen de salt care apare doar la rezonanta. In afara rezonantei lucrurile sunt finite si masurabile la rezonanta insa apare infinitul.

Radionica nu este  noua, s-au gasit descrieri si desene ale unor dispozitive radionice inca din antichitate. De altfel chiar constructiile ramase (piramidele, vechi temple, etc.) sunt de fapt dispozitive radionic extrem de puternice unele dintre ele construite sa produca efecte la nivelul intregii planete. Deoarece de-a lungul timpului, legatura omului cu straturile sale profunde s-a pierdut, radionica a ajuns sa fie considerata ca o forma de magie. In epoca moderna multi oameni de stiinta (Tesla, Edison, Marconi si multi altii) au facut demersuri importante in domeniul radionicii. In fata dovezilor clare ale existentei unei legaturi intre toate aspectele manifestarii, radionica a fost acceptata ca pseudostiinta iar fateta sa cea mai cunoscuta sau ezoterica este radiestezia.

Ea a fost utilizata pentru a rezolva la un mod spectaculos diverse probleme precise de sanatate, sociala, fianaciara, relationale dar si pentru a transmite rapid si eficient anumite influente la nivel planetar. O data inteles modul in care poate fi utilizata radionica ea poate fi aplicata in toate domeniile vietii cotidiene.

Perceptia noastra este ca de fapt radionica este a anilor ce vin. Cu cat omenirea evolueaza in dezvoltarea tehnologica cu atat functii vitale ale mentalului nostru se atrofiaza si pana la urma omenirea isi va da seama ca nu tehnologizarea peste masura si nici confortul exagerat al traiului cotidian sunt cele care ne vor aduce fericirea si armonia, ci cunoasterea noastra interioara si dezvoltarea capacitatilor noastre latente constituie adevarata cale evolutiva pentru o fiinta superioara cum se vrea omul.

Suportul de manifestare al fenomenelor radionice il constituie undele longitudinale, asa numitele unde scalare. Fizica clasica ne invata ca undele electromagnetice oscileaza intr-un plan perpendicular pe directia de propagare. Nikola Tesla a emis insa o teorie, acum mai bine de 100 de ani, care presupunea existenta unor unde care oscileaza in lungul directiei de propagare. Nu se stie cum de a avut Tesla aceasta intuitie, cum si-a putu imagina o astfel de unda, cand nici macar astazi nu exista un aparat matematic care sa o poata reprezenta?  Aceste unde, conform afirmatiilor lui Tesla, au o distributie uniforma in spatiu, deci practic nu se atenueaza, se pot propaga prin orice fel de substanta, la orice distanta si pot atinge viteze mult mai mari decat viteza luminii. Practic aceste unde sunt cele care transmit influentele de la un capat in altul al universului. Creierul uman emite unde de aceasta forma iar mintea functioneaza pe baza acestor unde scalare.

Un sistem radionic cuprinde trei elemente:
1. sursa de la care se emite influenta (denumita martor)
2. tinta sa destinatia catre care se indreapta actiunea (denumita amprenta)
3. dispozitivul radionic.

 Este evident ca un astfel de dispozitiv pare mai mult magie decat stiinta. Realitatea este ca totul in manifestare este magie, unele lucruri par insa atat de obisnuite incat e greu sa mai vedem magia lor. Din moment ce telul pe care si-l propune radionica este atingerea saltului care scoate fenomenele din sfera masurabilului este clar ca intervine in sistem o a patra marime care nu este atat de evidenta dar care este esentiala, aceasta variabila este de fapt mentalul operatorului.

Putem spune ca, din aceasta perspectiva, intreaga manifestare este radionica, de la cele mai grandioase fenomene pana la cele mai marunte lucruri pentru ca totul este rezonanta. De exemplu intr-un sistem solar influentele sorilor sunt simtite pe planete datorita unui amplificator radionic care este chiar atmosfera planetei respective (atmosfera unei planete se comporta ca o lentila, unul dintre cele mai puternice amplificatoare radionice, amplificand foarte mult influentele primite de la soare si de la stele). Victor Schauberger, una dintre cele mai stralucite minti ale secolului trecut afirma: „Soarele nu este fierbinte, stelele nu sunt stralucitoare, ele doar trezesc o anumita energie in sfera pamantului.” Odata cu zborurile cosmice si misiunile care au aselenizat pe luna a fost inregistrat un fragment foarte ciudat din conversatiile astronautilor: „acum ca ne-am apropiat de luna se vad din nou stelele”, ceea ce arata ca in spatiu dintre pamant si luna ele nu se vedeau.

Daca soarele ar fi fierbinte pe masura ce ne apropiem de el, si deci cu cat ne-am ridica mai sus in atmosfera ar fi din ce in ce mai cald, ori se stie ca lucrurile stau cu totul altfel iar in spatiul interplanetar temperatura este aproape de 0 K, adica zero absolut. Din acest unghi scrierile misticului german Jakob Lorber care afirma ca pe soare exista viata, capata cu adevarat semnificatie.

Ceea ce percepem noi pe pamant nu este de fapt soarele ci influenta sa amplificata de dispozitivul radionic constituit din atmosfera pamantului.

Totul în manifestare este radionic, planetele se manifestă prin firele lumii legate de soare, fiinţele cresc legate prin firele gravitaţiei de planeta pe care s-au născut, însuşi actul procreaţiei este un fenomen profund radionic iar dovada faptului că ştiinţa nu înţelege acest lucru este strădania absurdă a oamenilor de ştiinţă de a crea un om în laborator.

Jakob Lorber în cartea sa „Saturn” vorbeşte despre modul în care procreează saturnienii, citez:

Ei fac acest lucru prin simpla lor iubire şi printr-o voinţă fermă, la fel cum ar fi trebuit să procedeze şi oamenii de pe Pământ dacă nu ar fi căzut înainte ca Eu să îi pot binecuvânta.Când un bărbat de pe Saturn doreşte să procreeze, el se prezintă împreună cu soţia sa în faţa patriarhului. Patriarhul îi binecuvântează în numele Marelui Spirit, după care cei doi soţi cad cu feţele la pământ şi îl imploră pe Marele Spirit să îi binecuvânteze dăruindu-le un copil. După această rugăciune, bărbatul îşi ia soţia în braţe, o strânge lângă inima sa şi îi dă un sărut pe frunte, unul pe gură şi unul pe sâni, după care îşi plasează mâna pe trupul ei şi îşi focalizează voinţa asupra ei. Acesta este întregul act al procreaţiei, în urma căruia cuplul percepe o iubire pură, cu adevărat divină, care îi inspiră şi le dă o stare de extaz ce persistă multă vreme. După procreare, cei doi soţi cad din nou cu faţa la sol şi îi mulţumesc Marelui Spirit pentru că le-a dăruit un copil, rugându-l totodată să binecuvânteze fructul iubirii lor, pentru ca acestuia să îi meargă bine în viaţă. După care, cei doi se prezintă din nou în faţa patriarhului, care binecuvântează femeia. Ea este binecuvântată de asemenea şi de soţul ei.”

Ce este aceasta dacă nu o acţiune radionică? Cum ar explica oamenii noştri de ştiinţă acest fenomen? Şi totuşi el este adevărat, există scrieri orientale referitoare la alte civilizaţii care au existat chiar pe planeta noastră, mai evoluate decât noi şi care procreau asemănător.

 În esenţă radionica este ştiinţa de a manifesta un gând. Studiile efectuate, de exemplu la Montauk, în Statele Unite, au arătat clar că dacă un gând este menţinut constant un anumit interval de timp, acest gând se materializează. Experimentele făcute la Montauk (se crea un câmp care făcea ca subiectul să se poată focaliza doar asupra unui singur gând) au pus în evidenţă că dacă un gând este manifestat doar o zecime de secundă el se manifestă fizic. Asta înseamnă că în realitate oamenii nu sunt capabili să se gândescă la un lucru nici măcar această zecime de secundă în mod continuu.

Mai multe despre acest subiect gasiti pe Grupul Cercetatorilor AIM Online (ilustratiile si o parte din text le apartin).