“Prietenul adevarat este plin de iubire la orisice vreme, iar la nenorocire el este ca un frate.”
Vulgata
Oare exista prieteni adevarati?
Trebuie sa existe si daca nu ar exista at trebui ca noi sa ne straduim sa fim pentru altii prieteni adevarati.
Dincolo de lucrurile pe care le face un prieten bun, pentru acesta trebuie sa simti respect pentru ca prietenia sa nu dispara.
Pythagoras zice: “Prietenul este un al doilea eu“. Un adevarat prieten iti stie toate secretele si le pastreaza. Prietenul intelegand modul cum gandesti te ajuta sa treci peste situatiile dificile.
Democrit zice: “Multi care par a fi prieteni nu sunt si multi care nu par sunt“. Viata este incurcata si de multe ori ai impresia azi ca am multi prieteni, dar maine ai surpriza sa ramai singur, sau doar cu adevaratii prieteni.
“Cine are prieteni multi, de fapt nu are niciunul!“
“Prietenul sigur se cunoaste in imprejuarari nesigure” Enninus.
Ce cred eu despre prietenie?
Cred ca… exista prietenie adevarat. Insa cred ca majoriatetea acelor prieteni care se invart cu tine… nu sunt prieteni adevarati.
Definitia prieteniei pentru mine ar fi urmatoarea: Un prieten trebuie sa fie mai apropriat decat o ruda.
Prietenul adevarat nu este acela cu care iti pierzi cea mai mare parte a timpului liber, ci este acela care te intelege si te sustine in tot ceea ce faci, este acela care te critica intre patru ochi, dar te lauda in fata lumii, este acela care imparte totul cu tine (in multe zone exista zicale conform carora prietenii au totul pus in comun).
Prietenul este acela care stie ce gandesti chiar daca nu-i spui nimic si acela care iti da sfatul chiar daca nu i-l ceri. Prietenul este acela care te insoteste la nenorocire, iar nu cel care in momente de glorie se lauda ca este prietenul tau.
Prietenia. Privita din alt unghi ar suna asa:
“Ce-i prietenia, decat un nume, o vraja ce te adoarme?
O umbra care insoteste bogatia sau gloria, dar lasa pe cel nefericit sa planga?”